Video stiri:

Drama unei familii dintr-o comuna din Iasi. Viata unui copil cu sindromul down a ravasit sufletele a zeci de sateni. Oamenii se roaga zi si noapte pentru sanatatea ei!

25 Aprilie 2019
799 Vizualizari | 0 Comentarii
 In comuna Andrieseni, judetul Iasi, intr-o casa in care tristetea si angoasa se simte profund, o fetita de 13 ani sta pe jos, cu durere in ochi si desface firele dintr-un sac de rafie. Zi de zi, ani la rand, inoada si deznoada atele. Daca acest lucru o linisteste si o relaxeaza pe Alexandra, pe parintii ei ii ingrozeste. Starea ei de sanatate se agraveaza constant, dar sfletul ei emana atata iubire si caldura, incat, pentru un moment, uiti ca este un copil bolnav. Soarta i-a fost cruda ani intregi si se pare ca, nici acum, viata ei nu se va imbunatati. Aceleasi actiuni, in fiecare zi, deznoada si inoada, inoada si deznoada iarasi, de fiecare data cu mai mult interes si mai multa pasiune. Nicio bluza nu a scapat de mainile ei, fiecare fir de material este scos, asezat pe podea si intins, pana ajung toate la acelasi nivel. Atentie, ambitie si incercare, acestea sunt cuvintele care o definesc cel mai bine pe Alexandra. Reporterii BZI au luat legatura   Ultimul copil, cel mai iubit  Parintii Alexandrei au o varsta inaintata, dar asta nu i-a oprit sa-si doreasca copii. Oameni simpli, de la tara, cu bunatate in ochi si maini muncite, au dat viata celor cinci copii al lor. Astazi, trei dintre ei sunt realizati, la casele lor, cu familiile lor, dar cu dor de casa, de sat. Alexandra este singura care le-a ramas, copilul facut din multa dragoste, pe care mama ei, Maria Ionita, l-a nascut la 37 de ani. Femeia s-a invinovatit mereu, spunand ca din cauza varstei inaintate s-a nascut Alexandra asa, dar explicatia medicilor a fost cu totul alta. Femeia sufera zi de zi alaturi de ea, dar o iubeste curat si sincer, iar ochii ei varsa lacrimi de disperare la gandul ca ar putea sa o piarda vreodata. "Am facut-o pe Alexandra la 37 de ani pentru ca ne-am mai dorit un copil. Am vrut-o atat de mult, incat, cand am aflat ca are sindromul down, nu m-am gandit nicio secunda sa avortez. Copilul asta a fost o dorinta prea mare ca sa renunt vreodata la el. Am crezut mereu ca din cauza varstei s-a intamplat aceasta nenorocire, cand, de fapt, doctorii mi-au spus ca e vorba de radiatiile care mi-au afectat sarcina atat de mult. O ajutam cat putem si noi, suntem la tara, la 68 de km de Iasi, noi nu avem masina, iar drumul pana la Iasi este foarte lung pentru Alexandra. Copiii cu sindrom down se exteriorizeaza altfel, se enerveaza repede, sunt mereu irascibili, tipa daca nu ii lasi sa faca ce vrea. Mergem cu ea o data pe luna la terapie cu ea, pentru ca atat ne ofera gratis asociatia la care facem aceasta terapie. Nu o ajuta deloc, starea ei s-a agravat si mai tare. Nimeni nu-mi poate spune cat mai traieste Alexandra mea si nimeni nu-mi poate spune ce sa fac ca sa o vindec de toate. Cand ma cheama la terapie la ora zece dimineata, ma trezesc la cinci, sa o pregatesc, sa ii dau sa manance, sa aiba timp sa faca lucrurile pe care vrea sa le faca, nu pot sa o grabesc, nu pot sa tip la ea, pentru ca asta nu e nicio rezolvare. Nu a vorbit niciodata, doar tipa si geme toata ziua. Nu doarme niciodata profund, sta in sezut si se leagana, doar asa reuseste sa se odihneasca. Este greu, este dureros si aici nu ma refer numai la bani, ca nu astia iti aduc fericirea, e vorba de chinul pe care-l vad in fiecare zi in ochii ei si durerea din sufletul meu de mama ca nu pot face nimic pentru copilul meu, sunt neputincioasa", spune mama fetei.   Un vecin a sunat la Protectia Copilului  Facand mult zgomot care pentru unii este deranjant, un vecin care locuieste gard in gard cu familia Ionita , a sunat la Protectia Copilului, spunand ca fetita cu sindrom down este agresata, batuta si lasata adesea singura acasa ore in sir. "Au venit cei de la Protectia Copilului si mi-au spus ca cineva a facut o sesizare cum ca ne batem copilul, ca urlam la el sau ca il lasam singur acasa. Fetita mea nu poate sta nici macar zece minute singura, este dependenta de prezenta noastra. Nu am lasat-o si nu o vom lasa vreodata singura. Cat despre batut, ce sa va mai spun? Cum sa dai intr-un om lipsit de aparare? Oamenii sunt deranjati de ceea ce se intampla si nu pot accepta si intelege ca nu toti copiii se nasc perfect sanatosi. Alexandra este un copil cu probleme, ea se mutileaza singura, se bate singura, se musca, isi smulge parul din cap si urla ca din gura de sarpe, din cauza ca nu constientizeaza ce face si nici nu stie motivul pentru care face lucrurile astea. Medicamentele nu mai fac fata, i s-a schimbat tratamentul de zeci de ori pentru ca starea ei, in loc sa se imbunatateasca sau macar sa stagneze, se inrautateste. Trebuie sa va ganditila creierul ei ca la un burete. Jumatate din burete era umed, iar cealalta jumatate era uscata. Acum trei sferturi este uscata si un sfert umeda. Creierul ei se atrofiazaa pe zi ce trece, de fapt asta se intampla, ii cedeaza cate o functie in fiecare zi si nu exista nicio rezolvare, asta este cea mai mare tragedie", adauga femeia.   Niciun ajutor din partea statului 

bzi iasi bunaziuaiasi sindron andrieseni
Distribuie:  

Video similare

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2021 - Video BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.4095 (s) | 18 queries | Mysql time :0.346666 (s)